Vocabularul pe care orice gardian devotat al mediului trebuie să-l cunoască.
ABIOSFERĂ s.f. zonă de litosferă care nu a fost supusă vreodată influenței organismelor vii sau substanțelor biogene.
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viață, incompatibil cu viața.
ABIS s.n. zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale); deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul.
ABISAL adj. care se află sau care trăiește la mari adîncimi în mări sau în oceane.
ABSORBȚIA RADIAȚIEI reținerea de către vaporii și picăturile de apă, ozon, dioxid de carbon, oxigen, cristalele de gheață și particulele solide (praf) a unei părți din energia radiantă care străbate atmosfera și transformarea ei în energie calorică, mecanică, chimică sau electrică.
ABUR POLUANT amestec de vapori de apă și de aer) care conține poluanți solizi, lichizi sau gazoși (aerosoli), degajat în atmosferă în timpul unor procese industriale; prin condensare pe frunze, aburul poluant afectează țesuturile vegeta
ACCIDENT CLIMATIC efect dezastruos provocat asupra vegetației, unor organisme și habitatului de către diverși factori climatici.
ACCIDENT ECOLOGIC evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări / emisii de substanţe sau preparate periculoase / poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate / bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
ACCIDENT MAJOR eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanțe periculoase, un incendiu sau o explozie, care conduce la apariția unor pericole grave asupra sănătății populației, asupra mediului.
ACLIMATIZARE s.f. adaptare treptată, impusă de împrejurări sau dirijată, a plantelor, animalelor, omului, la noile condiții ale mediului.
ACORD DE MEDIU actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;
ACȚIUNE DĂUNĂTOARE A APELOR acțiune distructivă, manifestată de ape în anumite condiții climatice (ploi abundente, deszăpezire rapidă).
ACTIVITATE ANTROPICĂ intervenția omului în modificarea peisajului natural și în valorificarea lui.
ACTIVITATE SOLARĂ totalitatea fenomenelor care se produc în păturile exterioare ale suprafeței Soarelui și care pot influența suprafața terestră. 3. (Fiz.) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă radioactivă.
ACUMULARE DE POLUANȚI concentrare a poluanților în apă, aer, sol și organismele vii, prin aportul repetat și de durată al acestora.
ACUMULARE NEPERMANENTĂ acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor.
ACUMULAREA PESTICIDELOR ÎN SOL proces de înmagazinare în sol a pesticidelor organoclorurate, a fungicidelor cuprice și mercurice datorită coeficientului lor slab de solubilitate, precum și capacității reduse a edafonului de a le descompune.
ACVIFER adj (despre un strat permeabil) care conține apă
ADAPTARE s.f. abilitatea sistemelor naturale şi antropice de a răspunde efectelor schimbărilor climatice, incluzând variabilitatea climatică şi fenomenele meteorologice extreme, pentru a reduce potenţialele pagube, a profita de oportunităţi sau a face faţă consecinţelor schimbărilor climatice;
AER sn amestec de gaze care formează atmosfera Pământului și care este absolut necesar vietăților aerobe.
AER CURAT aer care nu conține particule în suspensie și nici gaze diferite de cele care îl compun.
AER POLUAT aer în care există particule de praf, de fum, microorganisme, în suspensie, sau gaze diferite de cele care îl compun în mod normal.
AGRESIVITATE A UNUI POLUANT – acțiunea unui poluant care, în anumite condiții de mediu afectează organismele sau bunurile materiale.
ALIMENTE ORGANICE sunt fructele și legumele rezultate în urma procesului de agricultură organică. Deși definiția alimentelor organice diferă de la țară la țară, agricultura organică are drept trăsături generale practicile culturale, biologice, mecanice care încurajează reciclarea resurselor, promovează echilibrul ecologic și conservă biodiversitatea. Folosirea pesticidelor și a fertilizatorilor chimici nu este permisă, deși în anumite cazuri rare se pot folosi pesticide organice. În general, alimentele organice nu sunt sterilizate prin iradiere, solvenți industriali și nu conțin aditivi sintetici.
AMELIORAREA MEDIULUI punerea în funcțiune a mijloacelor destinate creșterii calității mediului înconjurător.
ANTIEROZIUNE s.f. (despre amenajări) care previne sau combate procesul de eroziune.
ANTIPOLUANT adj. (despre procedee, substanțe, bacterii etc.) care este folosit împotriva poluării; (despre instalații, automobile etc.) care nu poluează sau a cărui poluare este nesemnificativă; substanță, procedeu, dispozitiv etc. utilizat în combaterea poluării.
ANTROPIC adj. proces sau fenomen care este determinat direct sau indirect de acțiunea omului; sinonim: antropogen.
APĂ DE ALIMENTARE apa care provine dintr-o stație de tratare sau dintr-o captare de apă subterană și trece în rețeaua de alimentare.
APĂ DEGRADATĂ apă în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere.
APĂ EPURATĂ – apă din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate.
APĂ FREATICĂ – primul strat de apă, care se găsește la adâncimi mici și care influențează formarea și proprietățile solului.
APĂ INDUSTRIALĂ – apă naturală, uneori tratată, utilizată în procesele tehnologice ale centrelor industriale.
APĂ MENAJERĂ – apa rezultată din activități casnice, evacuată, de regulă, în canalizare.
APĂ POTABILĂ apă naturală, subterană sau de suprafață, bună de băut.
APĂ REZIDUALĂ apă rezultată din procesele reziduale și activitățile menajere, care conține diferite elemente sau substanțe chimice nocive, microorganisme patogene (virusuri, bacterii).
APE UZATE ape provenind din activități casnice, sociale sau economice, conținând substanțe poluante sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate.
AREAL s.n. suprafața pe care este răspândit un fenomen, un proces, o specie.
ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
ARIE/SIT zonă definită geografic exact delimitată;
ATMOSFÉRĂ, atmosfere, s.f. 1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor.
AUTOEPURARE s.f. proces biologic, chimic și fizic ce permite unui mediu poluat să își recapete puritatea inițială, fără intervenții externe, respectiv antropice.
AVARIE CU EFECT POLUANT deteriorare accidentală a unei conducte, a unor mecanisme, instalații etc., urmată de emisie intensă de poluanți.
AVARIE s.f. eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, dar care are potențial să producă un accident major.
AZOTUL s.n. (sau nitrogenul) este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul N și numărul atomic 7. Este un gaz incolor, inodor, insipid, de obicei inert, diatomic și nemetalic, constituie 78% din atmosfera Pământului și este o parte componentă a tuturor țesuturilor vii.
BILANȚ DE MEDIU document în care sunt înscrise rezultatele analizei tehnice a cauzelor și consecințelor negative cumulate, anterioare, prezente și anticipate ale unei activități.
BIOACUMULARE s.f. absorbția și concentrarea substantelor chimice toxice, a metalelor grele și a anumitor pesticide in plante și animale, cu efecte negative asupra acestora și a mediului (sinonim: bioconcentrare).
BIOCARBURANT s.m. combustibil lichizi sau gazoși pentru transport, produși din biomasă;
BIOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Comunitate de organisme vegetale și animale care conviețuiesc într-un anumit mediu sau sector din biosferă.
BIOCHIMÍE s.f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică.
BIODEGRADABIL adj capabil de a fi descompus de către bacterii sau prin mijloace biologice; majoritatea reziduurilor organice (hârtie, articole de lână, piele, lemn) sunt biodegradabile, în vreme ce majoritatea materialelor plastice nu sunt biodegradabile.
BIODEGRADARE s. Procesul de descompunere a substanțelor organice de către enzimele produse de organisme vii, în special bacterii și ciuperci microscopice, prin care se asigură ciclul elementelor în natură.
BIODIVERSITÁTE s.f. Existența, la nivelul globului terestru, a unei multitudini de ecosisteme cu caractere distincte. (sinonim: diversitate biologică).
BIOFILTRU s.n. bacterii (microorganisme) care pot juca rol de filtru.
BIOFOND s.n totalitatea speciilor și comunităților dintr-un spațiu sau dintr-un habitat.
BIOGENOSFERĂ s.n înveliș de la suprafața Pământului care prezintă condiții pentru apariția și dezvoltarea vieții.
BIÓM s.n. Complex ecologic care se formează în raport cu un anumit mediu ambiant.
BIOMÁSĂ s.f. Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane. Reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
BIOSFERĂ s.f. 1 Totalitatea ființelor care trăiesc pe pământ, în apă și în partea inferioară a atmosferei. 2 Înveliș al Pământului în care se desfășoară viața.
BIOSISTEM s.n. grup de indivizi din specii diferite care conviețuiesc.
BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață.
BIOTIP s.n. grup de indivizi care au aceeași constituție genetică și care nu se deosebesc morfologic, prezentând în schimb diferențe de ordin biologic.
BIOTÓP, biotopuri, s.n. (Biol.) Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză; habitat. cuprinzând mediul abiotic (solul, apa, aerul, factorii climatici etc.) și toate elementele necesare apariției și dezvoltării organismelor.
BIPOLAR adj. (despre unele organisme marine) care trăiește în cele două regiuni polare ale Pământului.
CAATINGA s.f. pădure tropicală rară, din estul Podișului Braziliei și din Venezuela, formată din arbuști și arbori mici, desfrunziți în anotimpul secetos, din pajiști cu mărăcinișuri și din ierburi dure.
CALAMITATE s.f. dezastru (natural) care lovește o regiune, o comunitate, un teritoriu etc.
CALITATEA MEDIULUI starea factorilor de mediu în ansamblul lor și modul cum se răsfrânge aceasta în condițiile de viață ale omului și în ansamblul biosferei.
CAPACITATE DE AUTOEPURARE proprietatea factorilor de mediu, apă, aer, sol, de a-și redobândi total sau parțial starea de puritate inițială, prin procese fizice, chimice și biologice, fără intervenția omului.
CAPACITATE DE MEDIU planificarea nivelului de utilizare pe o zonă pentru a se păstra un standard acceptabil al factorilor de mediu.
CAPITAL NATURAL termen colectiv pentru activele naturale ale Pământului, precum și a serviciilor ecosistemice rezultate din acestea, care face posibilă viața umană.
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hrănește cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu mici nevertebrate (insecte, viermi etc.). 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin.
CATASTROFĂ ECOLOGICĂ eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase, declanșat de cauze de origine naturală și/sau antropică, cu efecte pe suprafețe mari și pe o perioadă îndelungată, care determină perturbații tranzitorii sau permanente în comunitățile de viețuitoare pe care le afectează;
CATASTROFĂ NATURALĂ schimbări cauzate de natură a suprafeței pământului, a atmosferei, care influențează la rândul lor biosfera (viețuitoarele din regiune).
CEAȚĂ DE ORAȘ ceață care se formează sau se intensifică într-un oraș mare din cauza abundenței produselor de ardere suspendate în aer, care constituie nuclee de condensare; adesea, este de culoare închisă din cauza amestecului cu fumul, cu funinginea și alte impurități.
CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ proces complex de circulație a apei în învelișul geografic și care cuprinde: evaporația, transportul vaporilor de apă, condensarea, căderea precipitațiilor, infiltrarea apei în sol, scurgerea subterană și de suprafață.
CLÍMĂ clime, s.f. 1. Totalitatea fenomenelor atmosferice caracteristice unui ținut, avînd ca factori principali temperatura, vîntul și ploaia.
COLECTARE A DEȘEURILOR strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporară) a deșeurilor în vederea transportării lor pentru a fi valorificate.
COMBUSTIBIL OBȚINUT DIN DEȘEURI combustibilul care este obținut din materii care nu mai sunt folosite, precum: metanul din deșeurile agricole, combustibili solizi ce rezultă din deșeuri organice compacte etc.
COMBUSTIBIL, ~ă 1 adj. (D. materiale) Care are însușirea de a arde. 2 s.m. Materie care arde dezvoltând căldură și care este folosită ca izvor de energie în industrie și pentru încălzit.
COMBUSTIBILI FOSILI sunt hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate ale plantelor și animalelor moarte. Depozite geologice subterane de materii organice formate din plante și animale putrezite care s-au transformat în țiței, cărbune, sau gaze naturale, sub acțiunea căldurii și a presiunii din scoarța terestră, de-a lungul sutelor de milioane de ani.
COMUNITÁTE, s.f. comunități, 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, a unei țări etc.
CONDIȚII ECOLOGICE ansamblul tuturor factorilor biotici și abiotici, interni și externi care determină dezvoltarea unui individ, a unei populații sau biocenoze.
CONSERVARE GENETICĂ păstrarea plantelor și animalelor în scopul protejării informațiilor lor genetice; în practică acest lucru se poate face prin stabilirea colecțiilor de plante și protoplasmă animală, prin conservarea acelor zone geografice care prezintă cea mai mare diversitate naturală de plante și animale sau prin creșterea selectivă în captivitate.
CONSUMATORI CATERNARI(verigă a lanțului trofic de ordinul IV) animale care se hrănesc cu cosnumatori tertiar. Ex: Paraziții de pe păsărille de pradă
CONSUMATORI PRIMARI (verigă a lanțului trofic de ordinul I) se hrănesc cu plante (cu organe ale plantelor sau cu produse de natură vegetală, cum ar fi frunze, ramuri, rădăcini, fructe, semințe, nectar, polen, în funcție de care ele se împart în patru categorii: ierbivore, frugivore, granivore, nect arivore).
CONSUMATORI SECUNDARI (verigă a lanțului trofic de ordinul II) se hrănesc cu consumatori primari, ei folosesc indirect substanțele organice de la producători.
CONSUMATORI TERȚIARI (verigă a lanțului trofic de ordinul III) animale care se hrănesc cu consumatori secundari, ei sunt carnivori. Ex:Leul, Rechinul
CONTAMINARE NOCIVĂ prezența unor substanțe sau a unor forme nocive de energie (zgomot, vibrație, radiație, căldură) într-un mediu dat, care deteriorează condițiile de mediu pentru oameni, animale sau plante.
COOPERÁ, cooperez, vb. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra.
COST DE MEDIU cost legat de epuizarea şi degradarea resurselor naturale cauzate de o activitate specifică;
DECONTAMINARE s.f. eliminarea radioactivității nocive prin îndepărtarea materialelor radioactive aflate în încăperi, pe obiecte.
DEFORESTÁRE s.f. distrugere a pădurilor; despădurire.
DEGRADAREA APELOR impurificarea apelor naturale prin scurgeri industriale reziduale sau menajere.
DEGRADAREA MEDIULUI proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorită utilizării neraționale a resurselor, poluării și aglomerării urbane.
DEGRADAREA SOLULUI modificarea proprietăților fizice și chimice ale solului având drept consecință scăderea fertilității acestuia.
DEGRADAREA TERENURILOR proces prin care suprafața unui teren este puternic fragmentată și stratul de sol fertil este în cea mai mare parte îndepărtat.
DEGRADARE s.f. modificarea particularităților unui obiect sau sistem în sensul scăderii calității lui; în funcție de cauzele care o provoacă, degradarea poate fi naturală (cutremure, inundații) sau antropică (defrișări, eliminare de poluanți în atmosferă).
DEJECȚIE s.f. apa murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge.
DEPOLUARE s.f. acțiune întreprinsă în vederea reducerii gradului de poluare într-o zonă oarecare și care se realizează prin mijloace fizice (filtre), chimice (anihilarea unor poluanți cu anumiți reactivi chimici) și biologice (utilizarea microorganismelor sau a unor plante în vederea încorporării poluanților).
DESCOMPUNĂTOR s.m. (verigă a lanțului trofic) Micro-organism, al cărui rol este de a transforma materia organică în cea anorganică.
DEȘERTIFICARE s.f. proces prin care productivitatea solului este atât de redusă, încât poate să ducă la extinderea condițiilor asemănătoare deșertului; acest fenomen se poate preveni prin: irigații, împăduriri, stabilizarea dunelor de nisip, prin protecția vegetației.
DEȘERTUL s.n. sau pustiul este o zonă care primește foarte puține precipitații, aproximativ 250 mm pe an. Deșerturile au reputația de a susține foarte puține forme de viață. Aproximativ o treime din suprafața Terrei este acoperită de deșerturi.
DEȘEU RECICLABIL deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri;
DEȘÉU, deșeuri, s.n. substanță provenită din procese de producție sau din activități casnice și sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinației inițiale și care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare și de păstrare.
DEȘEURI BIODEGRADABILE deșeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare sau de grădină, hârtia și cartonul.
DEȘEURI COMPOZITE deșeuri formate dintr-un număr mai mic sau mai mare de materii prime.
DEȘEURI INDUSTRIALE deșeuri ce rezultă dintr-o activitate industrială.
DEȘEURI INDUSTRIALE SPECIALE deșeuri a căror destinație necesită precauții speciale față de protecția mediului.
DEȘEURI INERTE deșeuri care nu sunt susceptibile de evoluție fizico-chimică.
DEȘEURI PERICULOASE deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase;
DEȘEURI RADIOACTIVE orice material care conține radionuclizi sau este contaminat de aceștia la un nivel mai mare decât cantitățile limită fixate și pentru care nu se prevede nici o utilizare.
DEȘEURI RECICLABILE deșeuri care pot constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau pentru alte scopuri.
DETECTAREA POLUANȚILOR proces de identificare în mediul ambiant a prezenței poluanților și a radiațiilor nocive, precum și stabilirea concentrației lor în diferite medii.
DEVERSARE s.f. scurgerea unui lichid rezidual într-o apă naturală.
DEZASTRU NATURAL o gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, care cauzează pierderi umane, materiale şi de mediu, pe care societatea respectivă nu le poate depăşi cu resurse proprii;
DEZECHILIBRU ECOLOGIC absența unor relații funcționale normale între elementele unui ecosistem.
DEZVOLTAREA DURABILĂ dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, asigurând protecția mediului și a resurselor naturale, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități (vezi și sustenabilitate).
DIORAMĂ s.f. reprezentare spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine etc., în scopul înfățișării unui ecosistem.
DIOXID DE CARBON este un gaz incolor, prezent și în atmosfera terestră în concentrație de aproximativ 0,04%. Este unul din cele mai importante gaze cu efect de sera. Formula chimică: CO2.
ECHILIBRUL ECOLOGIC reprezintă ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia. Starea în care un sistem biologic (individ, populație, biocenoză) sau mixt (ecosistem) se menține în aproximativ aceleași limite, prezentând slabe fluctuații în timp și spațiu ca urmare a interdependenței indivizilor sau a părților care îl compun.
ECOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate. [Var.: oecologíe s. f.]
ECOLOGÍST, -Ă, ecologiști, -ste, adj., s.m. și f. (Adept) al ecologiei; (persoană) care apără mediul ambiant.
ECOSFERĂ s.f. termen generic care înglobează lumea vie și toate sferele Pământului ce adăpostesc viețuitoare: atmosferă, hidrosferă, litosferă.
ECOSISTEM ACVATIC ecosistem ale cărui biocenoze sunt legate de mediul acvatic.
ECOSISTEM ALUVIONAR aluvionar – ecosistem care se dezvoltă pe soluri aluvionare, bogate în substanțe organice și minerale.
ECOSISTEM ANTROPOGEN ecosistem în care intervenția omului este parțială sau totală.
ECOSISTEM FRAGIL comunitate de plante și animale care sunt vulnerabile ca urmare a capacității reduse de regenerare și a daunelor cauzate de activitatea umană.
ECOSISTEM MATUR ecosistem în care producția plantelor verzi este aproximativ egală cu cea a organismelor consumatoare.
ECOSISTEM NATURAL ecosistem care a apărut spontan prin lupta pentru existență a speciilor vegetale și animale, în care omul nu a avut nici un rol în modificarea densității, abundenței și diversității organismelor.
ECOSISTEM TÂNĂR ecosistem în care producția plantelor verzi întrece consumul organismelor heterotrofe.
ECOSISTEM TERESTRU ecosistem al cărui biotop este strâns legat de mediul terestru; exemple: pădurile, deșerturile, stepele, savanele, câmpiile.
ECOSISTEM UMAN sistem format din populația umană și habitatul său, integrat în biosferă.
ECOSISTÉM, ecosisteme, s.n. Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici. –
ECO-FRIENDLY prietenos cu mediul, se referă la bunuri și servicii, legi și politici care pot să reducă, să minimalize sau să nu facă rău ecosistemelor și mediului înconjurător.
ECUATOR s.n. este cercul imaginar situat la mijlocul distanței dintre poli care împarte o planetă (un glob) în două emisfere egale, el fiind prima și cea mai lungă linie de latitudine geografică (paralela) de 0°.
EFECT DE SERĂ este un termen folosit pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
EMISFERA NORDICĂ este jumătatea de Pământ aflată la nord de Ecuator. Această emisferă conține majoritatea uscatului și 90% din populație.
EMISFERĂ SUDICĂ este emisfera situată în partea de sud a Ecuatorului și cuprinde continentele Australia și Antarctida, partea sudică a Africii și părțile sudică și centrală a Americii de Sud; oceanul Antarctic și partea sudică a oceanelor Atlantic, Pacific și Indian.
EMISII POLUANTE emisii de substanțe dăunătoare organismelor vegetale și animale, inclusiv pentru om, provenite din diferite surse, adesea industriale; exemple: praful de ciment, pulberile metalice, detergenții, acidul sulfuric, amoniacul, hidrogenul sulfurat etc.
EMISIE s.f. evacuarea directă ori indirectă de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol, care poate produce un impact asupra mediului și se măsoară la locul de plecare din sursă; poluanți evacuați în mediu, inclusiv zgomote, vibrații, radiații electromagnetice și ionizante, care se manifestă și se măsoară la locul de plecare din sursă.
EMISIILE AUTOMOBILELOR gaze de eșapament conținând oxizi de azot, monoxid de carbon, plumb, hidrocarburi nearse, vapori de apă, dioxid de carbon și aldehide.
ENERGIA MAREELOR este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potențiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenților de maree. Energia mareelor rezultă din forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii, precum și ca urmare a rotației terestre. Este o formă de energie regenerabilă.
ENERGIE ALTERNATIVĂ termen folosit pentru unele surse de energie si tehnologii de stocare a energiei, in general cu referire la energii netradiționale cu impact scăzut asupra mediului înconjurator. In general, se considera energie alternativa acea energie care este obtinuta dintr-o sursa naturala cum ar fi mareele, caderile de apa, miscarile maselor de aer (vanturile), soarele, biomasa.Unele dintre aceste surse sunt epuizabile, iar altele regenerabile.
ENERGIE EOLIANĂ energia vântului, o formă de energie regenerabilă. Ex: de la mori de vânt la eoliene
ENERGIE GEOTERMICĂ este o formă de energie regenerabilă obținută din căldura aflată în interiorul Pamântului. Apa fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonică, sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea electricității.
ENERGIE HIDRAULICĂ reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apă) de a efectua un lucru mecanic la trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție (curgere). Datorită circuitului apei în natură, întreținut automat de energia Soarelui, energia hidraulică este o formă de energie regenerabilă.
ENERGIE NUCLEARĂ numită și energia atomică este definită ca energia eliberată în procesele care afectează nucleul atomic. Energia nucleară este eliberată prin reacții nucleare de fisiune și de fuziune sau prin dezintegrare radioactivă.
ENERGIE SOLARĂ energia emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă. Poate fi folosită fi folosită: să genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice), să genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale), să încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice
ENERGII REGENERABILE (cunoscute și ca energii verzi) sunt considerate în practică, energiile ce provin din surse care fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee.
EPURAREA APEI îndepărtarea din apele naturale sau reziduale, prin procedee mecanice, chimice și biologice, în cadrul stațiilor de epurare, a materiilor organice și anorganice, dizolvate sau în suspensie, pentru a le aduce la o calitate corespunzătoare.
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hrănește numai cu plante. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (și la sg.) animal din acest ordin.
EROZIUNE s.f. degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin desprinderea particulelor neconsolidate și îndepărtarea lor prin acțiunea ploii sau a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin lucrări hidrotehnice, împăduriri etc. Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafața uscatului prin acțiunea vântului, apei sau gheții sau ca urmare a acțiunii unor organisme vii (bioeroziune).
ETICHETA ECOLOGICĂ (Ecolabel) – marcă europeană de certificare de mediu pentru produse şi servicii, care li se eliberează acelor produse şi servicii care respectă criterii ecologice şi prestaţionale stabilite la nivel european;
FACTOR s.m. element material capabil de a produce o acțiune directă sau indirectă asupra altor elemente materiale, provocând reacții corespunzătoare.
FACTORI ABIOTICI componenții nevii ai mediului.; sunt grupați în factori climatici, edafici (structură, textură, conținut în humus etc.), orografici (relief) etc.
FACTORI ANTROPICI factori reprezentați de acțiunea omului asupra mediului înconjurător (defrișări, desecări, irigații, poluare a atmosferei);
FACTORI BIOTICI factori reprezentați prin acțiunea unui organism asupra mediului ambient sau asupra altor organisme (fitocenoză, zoocenoză, biocenoză).
FACTORI COSMICI factori existenți în cosmos, de natură abiotică, care pot avea o anumită acțiune asupra vieții terestre, precum și asupra organismului uman, ce se deplasează în mediul extraterestru.
FACTORI ECOLOGICI totalitatea factorilor abiotici (temperatură, lumină, precipitații, presiune etc.) și biotici (paraziți, dăunători, competiție intraspecifică și interspecifică) cu care un organism vine în contact și cu care se intercondiționează reciproc.
FAUNĂ s.f. 1 Totalitate a animalelor de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică
FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME evenimente meteo semnificativ diferite de modelele meteorologice medii sau obișnuite, datorită cărora au loc dezastre naturale (ex: inundații, caniculă, tornade);
FENOMENUL INSULELOR DE CĂLDURĂ URBANĂ desemnează capacitatea oraşelor de a reţine căldura. Pentru a combate efectele insulelor de căldură urbană, ar trebui create zone de echilibru între spaţiile naturale şi oraş.
FLORĂ MICROBIANĂ totalitatea microorganismelor vegetale dintr-un mediu natural, din cavitatea bucală, din intestin etc.
FLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu.
FOSÍL, -Ă, fosili, -e, s.f., adj. 1. S.f. Rest sau urmă de organism animal sau vegetal din trecutul geologic, conservat în depozite sedimentare. ♦ (Ir.) Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2. Adj. (Despre organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al Pământului.
FOTOSINTÉZĂ, fotosinteze, s.f. Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanțele organice din bioxid de carbon și apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă și eliberează oxigen;
FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s.m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe.
GAZ CU EFECT DE SERĂ este un gaz care absoarbe și emite energie radiantă în gama cu infraroșu termic. Creșterea emisiilor de gaze cu efect cauzează un efect de seră. Principalele gaze cu efect de seră în atmosfera Pământului sunt vapori de apă, dioxid de carbon, metan, oxid de azot și ozon.
GAZE DE EȘAPAMENT substanțe gazoase (monoxid de carbon, dioxid de azot, trioxid de sulf etc.) produse în urma arderii combustibilului în motoarele cu ardere internă și răspândite în aer; multe din aceste substanțe au impact negativ asupra mediului.
GEOSFÉRĂ, geosfere, s.f. Fiecare dintre învelișurile concentrice, cu formă aproximativ sferică, care, după ipotezele actuale, ar intra în alcătuirea globului terestru.
GHEȚÁR, ghețari, s.m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg.
GLOBALIZARE s.f. Fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.
GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s.m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe și grăunțe.
GUNÓI, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau inutile care se aruncă
HABITAT s.n. Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale
HIBERNÁRE, hibernări, s.f. Acțiunea de a hiberna și rezultatul ei; stare de amorțeală, de viață latentă (asemănătoare cu somnul), în care petrec unele animale iarna, când metabolismul este încetinit și temperatura corpului scăzută; hibernație.
HIDROSFÉRĂ s.f. Învelișul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și ghețuri.
HAZARD s.n. eveniment ameninţător sau probabilitatea de apariţie într-o regiune şi într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potenţial distructiv (pagube materiale, daune aduse mediului înconjurător, victime umane);
IRIGÁȚIE, irigații, s.f. Sistem de alimentare cu apă pe cale artificială (mai ales prin canale) a terenurilor de cultură lipsite de umiditate.
IMPACT ASUPRA MEDIULUI orice schimbare adusă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând în parte sau în totalitate din activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii;
ÎMBOGĂȚIREA MEDIULUI asigurarea unui mediu stimulant pentru un animal pentru a-i asigura o bunăstare psihologică și fiziologică optimă, cu scopul de a-i accentua comportamentul specific speciei, de a-i îmbunătăți capacitatea de adaptare și de a-i diminua comportamentul anormal.
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ este termenul este termenul care descrie creșterea temperaturii medii de pe planeta Pământ (Terra). Încălzirea globală are legătură cu climatul general al planetei, nu cu temperatura dintr-o anumită zi.
LANȚ TROFIC șir care enumeră relațiile de hrănire dintre organismele componente ale unui anumit ecosistem. Fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, de membrul anterior al lanțului său trofic. Numărul verigilor într-un lanț trofic este variabil; frecvent sunt 3-5 verigi, rareori ajungând la un număr mai mare
LICHENII s.m.pl grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici și poate avea diferite forme.
MAGMĂ s.f. 1 Masă minerală fluidă, incandescentă, din interiorul scoarței pământului, alcătuită din silicați, prin întărirea căreia se formează rocile eruptive
MAQUIS s.n. formație deasă de tufișuri și de arbori veșnic verzi, adaptați la secetă, caracteristică regiunii mediteraneene.
MEDIU s.n. ( mediul înconjurător, mediul ambiant sau și mediul natural) este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul etc., precum și celelalte ființe vii și lucruri. Mediul are un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor, sunt un factor de transformare a mediului.
METAN s.n. cel mai simplu compus organic, cu formula CH4, și primul reprezentant din clasa alcanilor. Este componentul principal al gazelor naturale, fiind relativ răspândit în natură. Metanul natural este răspândit în subteran și sub nivelul fundului mării, dar se găsește în cantități mai mici și în atmosferă. Metanul este un gaz cu efect de seră cu o pondere destul de mare, contribuind la încălzirea atmosferei terestre
MICROORGANÍSM, microorganisme, s.n. Organism vegetal sau animal vizibil numai la microscop
MIGRAȚIE s.f. 1 Deplasare în masă a unor triburi sau a unor popoare de pe un teritoriu pe altul Si: migrare (1). 2 Deplasare în masă a unor animale, mai ales a păsărilor și a peștilor, dintr-o regiune în alta
MONUMENT AL NATURII specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
MUNTE s.m. este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 m.
NEBIODEGRADABIL adj. imposibil de a fi consumat și/sau descompus de către organismele biologice. Substanțele nebiodegradable includ plastic, alumin și multe chimicale utilizate în industrie și agricultură.
NUTRÍȚIE, nutriții, s.f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor
OCROTIREA NATURII acțiune organizată de stat în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale.
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adj. ORGÁNIC, -Ă adj. 1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme. ◊ unitar, inseparabil. ◊ (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat. 2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
ORGANÍSM, organisme, s.n. 1. Sistem viu (animal, plantă, microorganism) care este capabil de reproducere, creștere și întreținere; corp, ființă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un tot închegat; ceea ce funcționează în mod organizat. ♦ Organizație (1).
OXIGEN s.n. unul dintre cele mai importante elemente chimice. Acesta joacă un rol esenţial atât în viaţa oamenilor cât şi a celorlalte organisme. Oxigenul reprezintă o parte importantă din atmosferă, și e necesar la susținerea majorității vieții terestre, fiind folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic pentru a rămâne un element liber în atmosfera Pământului fără a ne fi reaprovizionat continuu de fotosinteza din plante, care folosesc energia luminii Soarelui pentru a produce oxigen elementar din apă. Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8.
OZÓN s.n. Corp gazos de culoare albăstruie, cu miros caracteristic, a cărui moleculă se compune din trei atomi de oxigen, care se găsește în natură sau se poate obține prin descărcări electrice în aer și este folosit ca antiseptic și la sinteze organice
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s.m., s.f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea.
PARC NATURAL suprafață de teren în care se urmărește menținerea peisajului natural existent și a utilizărilor actuale a terenurilor, cu posibilități de restrângere a acestor folosințe în viitor;
PARC NAȚIONAL suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările silvice, miniere, vânătorești etc. sunt oprite pentru a se păstra natura neschimbată;
PĂDURE TROPICALĂ vegetația care crește în zonele cu climă tropicală umedă.
Caracteristic acestei vegetații este o vegetație foarte deasă aproape de nepătruns, cu o climă caldă și umedă. Regiunile pădurilor tropicale cu o vegetație verde tot timpul anului, alcătuiesc un sistem ecologic adaptat la clima caldă cu o temperatură medie anuală de 25 °C
PĂDURILE DE CONIFERE (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică. Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe munții Alpi și Pirinei.
PĂDURILE DE FOIOASE sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Ele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale. Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt: salcia, teiul, castanul, aninul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul etc.
PĂMÂNT s.f. (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață.
PET s.n. plastic folosit pe scară largă pentru ambalaje.
PIRAMIDĂ TROFICĂ diagramă care prezintă schematic raporturile cantitative dintre organismele care trăiesc într-o unitate spațială, la fiecare nivel al lanțului trofic.
PLANCTON s.n. 1 Totalitate a organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care formează hrana peștilor și a altor animale. 2 (Îs) ~ atmosferic Ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. totalitatea organismelor care trăiesc și plutesc în pătura superficială a apei; organismele vegetale formează fitoplanctonul, iar cele animale zooplanctonul.
PLANÉTĂ, planete, s.f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele.
PLASTIC s.n. face referire la acele materiale (de obicei denumite materiale plastice sau mase plastice), produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu masă moleculară mare, care conțin de obicei alți aditivi. Majoritatea materialelor plastice sunt sintetice, derivate din produse petrochimice, însă există și alte tipuri de plastice realizate din materiale regenerabile
POLUÁ, poluez, vb. A face ca aerul, apa, mediul înconjurător să fie viciate de substanțe reziduale, deșeuri etc., cu modificarea, echilibrului natural și efecte dăunătoare asupra organismelor vii; a vicia; a infecta. ♦ Refl. (Despre aer, ape, mediu de viață) A deveni nociv, a se vicia.
POLUANT s.n. orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
POLUARE s.f. introducerea de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanțe sau energii care pot aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
POPULÁȚIE, populații, s.f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc.; poporație, poporime. ♦ (Biol.) Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de animale sau plante care coexistă în aceeași arie geografică
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s.f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc.
PRODUCĂTORI s.m. (verigi ale lanțului trofic) de obicei sunt plantele, iar rolul lor este să transforme materia anorganică în materie organică.
PROTECȚIA ATMOSFEREI ansamblul măsurilor luate de societatea umană în vederea limitării, reducerii și prevenirii poluării atmosferice;
PROTECȚIA MEDIULUI ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.
PURIFICAREA APEI operația de curățire a apei, de îndepărtare a substanțelor străine și nocive organismului.
RADIAȚIE s.f. este un fenomen fizic de emitere și propagare de unde (radiație ondulatorie) sau de corpusculi (radiație corpusculară). Orice radiație implică un transport de energie.
RECICLARE s.f. Prelucrare a deșeurilor în vederea refolosirii lor. procesul de colectare a materialelor din fluxul de reziduuri și de separare a acestora pe tipuri, de transformare a lor în produse noi și de comercializare și reutilizare a acestor materiale ca produse noi.
RECIF DE CORAL sistem bio-ecologic, care a avut un rol deosebit de important în procesul de formare în mările calde a unor atoli sau insule de origine coraligenă. sunt recifuri naturale (stânci calcaroase formate din corali) care trăiește în colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. Aceștia pot forma o barieră de corali situată paralel cu țărmul, atât la adâncimi de câțiva metri, cât și la adâncimi de la 20 până la 80 m.
RECONDIȚIONARE s.f. 1 Readucere (a unui utilaj, vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 Reparare a unui obiect de uz curent
REDÚCE, redúc, vb. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate).
RESURSE NATURALE reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară. Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu.
RESURSE NEREGENERABILE sursă de energie care nu se poate reface atât de rapid spre a satisface necesitățile mondiale actuale, fiind deci epuizabilă pe un termen mai lung sau mai scurt.ex. cărbune, petrol şi alte minereuri. O resursă inertă cu rezerve finite care nu poate fi înlocuită.
RESURSE REGENERABILE resursele din patrimoniul natural care au capacitatea de a se reproduse sau de a se reînnoi (apă, aer, sol, floră, fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor);
SCHIMBAREA CLIMATICĂ reprezintă o schimbare în distribuția statistică a modelelor meteorologice atunci când această schimbare durează o perioadă extinsă de timp (adică, zeci de ani până la milioane de ani).[1] Schimbările climei se pot referi la o schimbare a condițiilor meteorologice medii sau la variația vremii în contextul condițiilor medii pe termen lung. Schimbările climei sunt cauzate de factori precum procesele biotice, variațiile radiației solare primite de Pământ, tectonica plăcilor și erupțiile vulcanice. Anumite activități umane au fost identificate drept principalele cauze ale schimbărilor climei în curs, adesea denumite încălzire globală. Proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitaţii, creşterea frecvenţei şi intensităţii unor fenomene meteo extreme etc.), datorat cu prioritate emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din activităţi antropice, care au determinat dezechilibre în atmosferă şi au favorizat declanşarea efectului de seră;
SÉCETĂ ~e s.f. 1) Fenomen care se produce în natură și care se manifestă prin lipsă de ploi, prin vânturi uscate și arșiță, ce dăunează plantelor și în special culturilor agricole. 2) Vreme uscată; uscăciune.
SELVAS s. denumire dată pădurilor ecuatoriale veșnic verzi din bazinul Amazonului.
SEMIDEȘERT s.f. regiune de tranziție între stepă sau savană și deșert.
SMOG s.n. ceață deasă, amestecată cu fum, care se formează în regiunile puternic industrializate; are efecte dăunătoare asupra populației.
SOÁRE, (2) sori, s.m. 1. Corp ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului.
SOL s.n. strat afânat, moale și friabil care se găsește la suprafața scoarței Pământului și care, împreună cu atmosfera învecinată, constituie mediul de viață al plantelor.
SPÉCIE, specii, s.f. 1. (Biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. –
SPECII PE CALE DE DISPARIȚIE In toata lumea, exista o multime de specii pe cale de disparitie. Vanatul excesiv si pierderea habitatului natural sunt principalele motive pentru care anumite specii ajung sa fie protejate de lege. Ex: Rinocerul negru, Ghepardul asiatic, Ursul panda, gigant Tigrul sumatran
STEPA s.f. zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climaterice sunt semiaride. Stepele sunt caracteristice regiunilor euroasiatice, dar pot fi întâlnite, cu unele modificări, și în Africa, Australia, în America de Nord și în America de Sud. În România, regiuni de stepă sunt cele din estul Câmpiei Române, o parte din Dobrogea și un sector din sud-estul Podișului Moldovei.
STRAT DE OZON prezent în atmosfera terestră acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioletă nocivă solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei.
SUSTENABILITATE (< engl. sustainable) s.f. Calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.
TAIGAUA s.f. (pădurea boreală) este o pădure aproape exclusiv de conifere, majoritatea florei fiind alcătuită din brazi, pini, zade și molizi. Totuși, în extremitățile sudice ale taigalei pot fi întâlniți și arbori foioși, precum plopul, mesteacănul și arinul. Alte specii de plante des întâlnite în taiga sunt mușchii și lichenii.
TUNDRA s.f. este o zonă de vegetație situată în emisfera nordică, la nord de zona pădurilor de conifere, ocupând regiunile cu climă subarctică (extremitatea nordică a Europei, Asiei și Americii de Nord, iar local în zone de altitudine de peste 3.000 de m, Clima tundrei este neprielnică organismelor. Creșterea și înmulțirea organismelor vii este foarte dificilă din cauza condițiilor naturale. Temperatura poate ajunge până la -50/-40°C iarna, iar vara media e de 5°C. Vegetația tundrei este foarte săracă.
ȚIȚÉI, țițeiuri, s.n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se găsește în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de țiței
UNIVERS s.n. este totalitatea spațiului și timpului,] a tuturor formelor de materie și energie. În timp ce dimensiunea întregului Univers nu este cunoscută, universul observabil poate fi măsurat.
UPCYCLE (reutilizarea creativă) a reutiliza un obiect sau material (care puteau fi aruncate) în moduri creative pentru a atice o valoare mai mare decât a originalului și aducând plus valoare ecologică.
USCAT s.n. suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar și care este fragmentată în continente și în insule.
VEGETAȚIE s.f. totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante.
ZIUA PĂMÂNTULUI: În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător.
ZONĂ CRITICĂ zona pe teritoriul căreia se înregistrează depășiri sistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, față de normele standardizate, producându-se deteriorări grave ale stării mediului cu consecințe asupra sănătății oamenilor, economiei și capitalului natural al țării (sinonim: zonă fierbinte).
ZONĂ DE PROTECȚIE zonă de protecție împotriva pericolului prezentat de sursele de poluare a mediului (aerului), în care se interzice amplasarea de locuințe și a altor obiective sociale; sector de râu, protejat împotriva oricăror deversări de substanțe poluante, deoarece în aval există prize de captare a apei cu scopul de a alimenta populația cu apă potabilă.
ZONĂ UMEDĂ întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.